Poziția lui E.White după anul 1900

În anul 1891, EG White scria că natura Duhului sfânt este o taină. Totuși, în mod curios, după numai doi ani, în diferite locuri găsim citate (de fapt copii neoriginale) în care ea începe să explice despre Duhul ca fiind o altă persoană aparte de Tatăl și Fiul. Din acest așa-zis motiv, astăzi în universitățile AZȘ se învață că White, după 49 de ani de activitate sub inspirația Duhului sfânt, a ajuns să creadă într-o a treia persoană a Dumnezeirii începând cu anul 1893. Adică, în mod parțial se recunoaște că inițial ea a fost nontrinitariană, dar numai până în anul 1893. Oare este adevărat acest lucru? Și-a schimbat White convingerile nontrinitariene după anul 1900?
Să observăm scrierile ei în continuarea anului 1900 până în anul 1911, și să tragem concluzia despre poziția ei reală în această privință:

1. “Tatăl și Fiul sunt angajaţi pentru a îndeplini condițiile legământului veșnic.”{E. G. White, Instructorul tineretului, 14 iunie 1900 alin. 5}

2. „Prin puterea dragostei Lui, prin ascultare, omul căzut, un vierme de țărână, va fi transformat și pregătit pentru a fi un membru al familiei cereşti, un companion al lui Dumnezeu, al lui Isus şi al sfinţilor îngeri, în veacurile veşnice” (Ms 21, Feb.16,1900)

3. Ei n-au primit ploaia îmblânzitoare a harului lui Dumnezeu. Ei nu au Duhul Sfânt si sunt lipsiti de dulceata influentei ceresti. Ei nu dau pe fata nici o pocainta si nici o credinta care lucreaza prin dragoste si curateste sufletul. Ei sunt nedrepti si egoisti în umblarea lor apasând fara mila pe cei ce îi considera inferiori lor. Totusi ei reproseaza lui Dumnezeu ca neglijeaza sa le arate puterea Sa pentru a-i ridica mai pe sus de altii din pricina dreptatii lor. Domnul le trimite o solie de mustrare aratându-le motivele pentru care El nu-i viziteaza cu harul Sau. (M.S.48, 1900).

4. DUMNEZEU ȘI HRISTOS și oștirea cerească doresc să aducă la cunoștința omului că dacă se unește cu ce este corupt, va ajunge să fie corupt.” 4 Review and Herald, pág. 137 (2 ianuarie, 1900).

5. „În timp ce se ruga, slava lui Dumnezeu, în forma unui porumbel sclipitor, s-a oprit asupra Lui, si din înaltul cerului s-a auzit vocea Celui Infinit: ‚Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi gasesc toata placerea.’” Buletinul Conferintei Generale 4 Aprilie 1901 par. 15

6. „Hristos este sursa adevăratei creşteri, susţinătorul vieţii. Prin Duhul Său cel Sfânt, El comunică principii divine şi oferă viaţa spirituală.” {E.G. White, Manuscript Releases, vol.20, 1901, p.143}

7. „El vine la noi astăzi prin Duhul Său cel Sfânt. Să-L recunoaştem acum; apoi Îl vom recunoaşte când va veni pe norii cerului, cu putere şi cu mare slavă.” {E.G. White, Review and Herald, 30 Aprilie 1901, p.8}

8. “Tatăl, Fiul și Lucifer au fost descoperiţi în adevărata lor relaţie unul față de altul. Dumnezeu a dat dovadă de netăgăduit a dreptăţii și dragostei Lui.”{Semnele Timpului, 27 august 1902 alin. 15}

9. “Hristos urmează să fie cunoscut sub numele binecuvântat de Mângâietor”. Ms7-1902 (January 26, 1902)

10. “Hristos este SURSA de la care lucrătorii au să primească uleiul harului care le va face să ducă mai departe lucrarea Lui. El S-a golit pe Sine de slava Sa ca să umple pe credincioși Săi cu Duhul Său, care le va da putere și eficiență.” Lt67-1902 (April 25, 1902) par. 44}

11. “Dându-ne Duhul Sau, Dumnezeu ni Se da pe Sine, facându-Se un izvor de influente dumnezeieti, pentru a da lumii viata si sanatate.” (7T 273)1902

12. Puterea unita cu o duioasa compatimire – Elisei a primit o îndoita masura a Duhului Sfânt care fusese asupra lui Ilie. Puterea duhului lui Ilie era unita cu amabilitate, cu mila si cu o compatimire duioasa a SPIRITULUI LUI HRISTOS. (Letter 93, 1902).

13. ”Noi putem să vorbim despre binecuvântările Spiritului Sfânt, însă de ce folos ne sunt faptele dacă nu ne pregătim pentru primirea Lui? Ne luptăm noi cu toată puterea noastră pentru a ajunge la statura de bărbaţi şi femei în HRISTOS? CĂUTĂM NOI PLINĂTATEA SA, ţintind mereu spre idealul aşezat înaintea noastră—desăvârşirea caracterului Său? Când poporul lui Dumnezeu va atinge această ţintă, atunci credincioşii vor fi sigilaţi pe frunţile lor. PLINI DE SPIRIT, EI VOR FI DESĂVÂRŞIŢI ÎN HRISTOS, şi îngerul raportor va declara: S-a sfîrşit.” (RH,Iun.l0, 1902; 6 BC 1118).

14. Rânduiala spălării picioarelor a fost instituită cu scopul împăcării unii cu alții. Prin exemplul Domnului şi învățătorului nostru, ceremonia aceasta umilitoare a fost stabilită ca o rânduială sfântă. Ori de câte ori este îndeplinită, Hristos este prezent prin Duhul Său Sfânt. Duhul acesta este cel care aduce în inimă convingerea cu privire la păcat.- The Review and Herald, 4 noiembrie, 1902.

15. Când poporul lui Dumnezeu ia poziția de a fi templul Duhului Sfânt , Însuși Hristos locuind înăuntru, ei Îl vor descoperi atât de clar în spirit, cuvinte și acțiuni, încât va exista o deosebire inconfundabilă între ei și urmașii lui Satana. (Manuscris 100- 1902)

16. ”Omul Isus Hristos nu era Domnul Dumnezeu Atotputernic” (MS 150, SDA Bible Commentary vol.5,p.1129)(1903).

17. “Suntem pregătiți să-L primim pe MÂNGÂIETORUL? Deschidem ușa inimii, și Îl invităm pe MÂNTUITORUL să intre “- (EG White, GCB 2 aprilie 1903)

18. ”Să studieze capitolul 17 din Ioan, și să învețe cum să se roage și cum să trăiască rugăciunea lui Hristos. El este Mângâietorul. El va locui în inimile lor, făcându-le bucuria deplină. (EGWhite, Review and Herlad, 27 ianuarie 1903).

19. “În mâinile tale vei ţine o harpă de aur, iar la atingerea corzilor sale, te vei alătura răscumpăraților din ceruri cu cântece de laudă lui Dumnezeu și Fiul Său.”{(Australasian) Union Conference Record, 15 ianuarie 1903 alin. 14}

20. “Minunează-te, cerule, și rămâi încremenit, pământule. Un Învățător ceresc a venit. Cine a fost El ? Nimeni mai puțin decât FIUL LUI DUMNEZEU ÎNSUȘI. El a apărut ca Dumnezeu și, în același timp, ca fratele mai mare al rasei umane. Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi. Hristos trebuia să vină ca o ființă umană. Dacă ar fi venit în slava pe care El a avut-o cu Tatăl, oamenii nu ar fi putut trăi în prezența Lui.” Lt232-1903 (October 6, 1903) par. 27 – EGW

21. “Maretia lui Dumnezeu este pentru noi de necuprins. “Domnul Îsi are scaunul de domnie în ceruri” (Psalmii 11,4); cu toate acestea, prin Duhul Sau, este prezent pretutindeni. El are o cunoastere intima a tuturor lucrarilor mâinilor Sale si un interes personal fata de acestea… “Unde ma voi duce departe de Duhul Tau si unde voi fugi departe de prezenta Ta? Daca ma voi sui în cer, Tu esti acolo, daca ma voi culca în locuinta mortilor iata-Te si acolo (Ps. 139: 7).” (Ed. 131) 1903

22. ”Dumnezeu este duh; și totuși El este o ființă personală, căci omul a fost făcut după chipul Său. Ca ființă personală, Dumnezeu s-a descoperit pe Sine în Fiul Său” (Educație, 132) 1903

23. ”Să onorăm pe Dumnezeu și pe Fiul Său, Isus Hristos, prin intermediul căruia El comunică cu lumea” (Comentariul Biblic Adventist, vol 7, AT.1, pag.1131) 1903

24. “În Numele lui Hristos cererile noastre se înalţă la Tatăl. El mijloceşte în favoarea noastră, iar Tatăl descoperă comorile Harului Său, ca noi să ne bucurăm de ele şi să împărtăşim şi altora… Hristos este inelul de legătură între Dumnezeu şi om. El a făgăduit mijlocirea LUI personală. El pune întreaga valoare a dreptăţii Sale de partea persoanei care se roagă. El pledează pentru om; iar omul având nevoie de ajutor dumnezeiesc, pledează pentru sine înaintea lui Dumnezeu, folosind influenţa Aceluia care Şi-a dat viaţa pentru viaţa lumii. Atunci când recunoaştem înaintea lui Dumnezeu aprecierea pe care o avem faţă de meritele lui Hristos, rugăciunile noastre primesc parfum. Atunci când ne apropiem de Dumnezeu în virtutea meritelor Mântuitorului, Hristos ne aşează lângă Sine, cuprinzându-ne cu braţul Său omenesc, în timp ce cu braţul Său divin, apucă tronul Celui veşnic… Hristos a devenit mijlocitorul rugăciunilor dintre om şi Dumnezeu. El a devenit şi mijlocitorul binecuvântării între Dumnezeu şi om. El a unit cele dumnezeieşti cu cele omeneşti. Oamenii trebuie să conlucreze cu El pentru mântuirea propriului lor suflet, apoi să facă eforturi puternice pentru a salva pe aceia care sunt gata să piară.” Mărturii vol 8, p. 178. 1904

25. „Mergeți și predicați Evanghelia la toate neamurile”, ne spune Mântuitorul, „pentru ca ei să poată deveni copii ai lui Dumnezeu. Eu sunt cu voi în lucrarea aceasta, învățându-vă, îndrumându-vă, mângâindu-vă, întărindu-vă, dându-vă succes în lucrarea voastră de tăgăduire și jertfire de sine. Voi lucra asupra inimilor, convingându-le de păcat și întorcându-le de la întuneric la lumină, de la neascultare la dreptate. În lumina Mea ei vor vedea lumină. Voi veți avea de dat piept cu opoziția uneltelor satanice; dar puneți-vă încrederea în Mine. Niciodată nu vă voi lăsa”. {8M 17.2}(1904)

26. “Hristos a declarat că după înălțarea Lui, El va trimite la biserica Lui, ca dar al Lui de încoronare, pe Mângâietorul, care urma să ia locul Lui. Acest Mângâietor este Duhul Sfânt, – sufletul vieții sale, eficacitatea bisericii sale, lumina și viața lumii. Cu Spiritul Său, Hristos trimite o influenţă reconciliatoare și o putere care îndepărtează păcatul.”{E. G. White, Review and Herald, 19 mai 1904 alin. 1}

27. Isus Hristos a fost Acela care a calauzit pe israeliti în pustie si tot Isus Hristos este Acela care calauzeste astazi pe poporul Sau, aratându-le unde si cum sa lucreze. (Letter 335, 1904).

28. Rostirile preoţilor şi ale predicatorilor nu sunt trebuincioase pentru a-i salva pe oameni din rătăcire. Aceia care consultă Oracolul divin vor avea lumină. În Biblie, este clarificată fiecare datorie. Orice lecţie este dată pe înţeles. Fiecare lecţie ne descoperă pe TATĂL ȘI PE FIUL SĂU. Cuvântul este în stare să ne facă pe toţi înţelepţi spre mântuire. În Cuvânt, ştiinţa mântuirii este clar arătată. Cercetaţi Scripturile, deoarece ele sunt glasul lui Dumnezeu care vorbeşte sufletului. (Mărturii pentru comunitate vol. 8. pagina 160) 1904

29. ”Când sufletele noastre vor fi înviorate de Duhul Sfânt, noi vom exercita o influență înălțătoare asupra altora care nu cunosc bucuria PREZENȚEI LUI HRISTOS. David zice: “Veniți de ascultați toți cei ce vă temeți de Dumnezeu și voi istorisi ce a facut El sufletului meu.” (M.S.115, 1905).

30. „Cer cu stăruinţă fiecăruia să fie clar şi ferm cu privire la adevărurile sigure pe care le-am auzit, primit şi apărat. Afirmaţiile Cuvântului Lui Dumnezeu sunt limpezi. Puneţi-vă picioarele ferm pe platforma adevărului veşnic. Respingeţi fiecare frază sau eroare care neagă PERSONALITATEA LUI DUMNEZEU ŞI A LUI HRISTOS, chiar dacă e acoperită cu o similitudine a adevărului.” {E.G. White, Review and Herald, 31 August 1905, p.11}

31. „Și cu adevărat, părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Hristos.” Peste tot ȋn Scriptură, despre Tatăl si Fiul se vorbește ca fiind două personaje distincte. Veţi auzi oameni care se străduiesc să-L facă pe Fiul lui Dumnezeu o nefiinţă. El și Tatăl sunt una, dar sunt două personaje. Păreri greșite cu privire la aceasta se infiltrează și noi o să trebuiască să le ȋntȃmpinăm.” (RH, July 13,1905)

32. ”Toţi cei care se consacră trup, suflet şi spirit în slujba Sa vor primi în mod constant noi înzestrări cu puteri fizice, mintale şi spirituale. Rezervele inepuizabile ale cerului le stau la dispoziţie. Hristos le dă suflarea propriului Său Duh, viaţa propriei Sale vieţi. Spiritul Său sfânt pune la lucru cele mai înalte puteri ale Sale în minte şi inimă.” {E.G. White, Divina Vindecare, 1905, p.159}

33. L-am cunoscut noi pe Dumnezeu, Guvernatorul Cerului, Dătătorul Legii, şi pe Isus Hristos, pe care L-a trimis în lume ca reprezentant al Său? Când lucrarea vieţii noastre s-a sfârşit, vom putea spune, aşa cum a făcut-o Hristos, exemplul nostru: „Eu Te-am proslăvit pe pământ, am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac…. Eu am făcut cunoscut Numele Tău” (Ioan 17, 4-6). Divina Vindecare 454, 1905

34. “Tatăl nostru ceresc este Dumnezeul universului, iar Hristos este Fiul divin, Unul egal cu Tatăl.” – EGW, Ms49-1906 (14 aprilie 1906) par 26

35. ”Cum voi putea să port în mod impresionant trimiterea pe care Hristos a dat-o poporului Său – privilegiul de a fi lucrători cu DUHUL A TOT ADEVĂRUL MANIFESTAT ÎN TRUP – FIUL DIVIN AL LUI DUMNEZEU, îmbrăcat cu umanitatea, un canal conceput și pregătit să primească și trimite continuu curentul ceresc?”. {Ms125-1906 (25 iulie 1906) alin. 13}

36. „Duhul Sfant, care PURCEDE de la Singurul Fiu Născut al Lui Dumnezeu, uneşte omul, trup, suflet şi spirit, de natura divino-umană perfectă a Lui Hristos. Această legătură este reprezentată de uniunea viţei şi a ramurilor. Omul muritor este unit cu natura umană a Lui Hristos. Prin credinţă, natura umană este asimilată cu natura Lui Hristos. Suntem făcuţi una cu Dumnezeu in Hristos.” (RH, 5 Aprilie 1906)

37. „Duhul este cel care dă viaţă, carnea nu este de niciun folos; cuvintele pe care vi le spun Eu, ele sunt duh si viaţă.” Hristos nu se referă aici la doctrina Sa, ci la persoana Sa, la divinitatea caracterului Său.” (Review and Herald, 5 Aprilie, 1906)

38. „Am avut o mare libertate, și DUHUL duios a LUI DUMNEZEU a fost cu mine. MÂNTUITORUL părea să fie aproape lângă mine … DOMNUL ISUS recunoaște valoarea reală a credinței sincere în PERSONALITATEA SA, care, CU TOATE CĂ ESTE NEVĂZUTĂ, este privit cu ochiul credinței.” {Lt248-1906 (July 27, 1906) par. 5}

39. „Acela care neaga Personalitatea Lui Dumnezeu si a Fiului Sau Isus Hristos, neaga pe Dumnezeu si pe Hristos. `Daca ceea ce ati auzit de la început va ramâne în voi, si voi veti continua în Fiul, si în Tatal.` Daca veti continua sa credeti si sa va supuneti adevarurilor pe care le-ati îmbratisat prima data referitoare la personalitatea Tatalui si a Fiului, veti fi uniti împreuna cu El în dragoste.”(RH, 8 Martie 1906)

40. „Unii se vor îndepărta de la credință. Unde sunt ei? Cine sunt ei? Cine sunt cei care se îndepărtează de la credința stabilită, însăși temelia pe care am fost un secol întreg până acum? Suntem chiar pe aceeași temelie; avem aceleași dovezi, și am lucrat zi și noapte, să cunoaștem în ceea ce privește problema sanctuarului, și în ceea ce privește personalitatea lui Dumnezeu și a lui Hristos și a tuturor acestor subiecte” Ms138-1906

41. „Fiul Dumnezeului cel infinit a venit pe acest pământ şi l-a onorat cu prezenţa Sa” (RH 6 Iunie, 1907)

42. ”Dovada prezenței Spiritului Sfânt cu noi ca popor, pe care-am avut-o ÎN ULTIMII CINCIZECI DE ANI, VA REZISTA ÎNCERCĂRII ACELORA care trec de partea vrăjmașului și se împotrivesc soliei lui Dumnezeu.”— (Letter 356, 24 octombrie, 1907).

43. ”Vă scriu aceste lucruri fraților, cu toate că nu toți dintre voi le vor înțelege pe deplin. Dacă n-aș fi crezut că ochiul lui Dumnezeu este asupra poporului Său, n-aș fi avut curajul să scriu ACELEAȘI LUCRURI MEREU ȘI MEREU…. Dumnezeu are un popor pe care-l conduce și îl instruiește.” — (Letter 378, 11 noiembrie, 1907).{BR 50}

44. ”Dacă menținem mintea noastră fixată în Hristos, El va veni asupra noastră „ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul”. Ca Soare al Neprihănirii, El va răsări asupra noastră, iar „tămăduirea va fi sub aripile Lui”. Vom „înflori precum crinul”. Cei ascultători „vor da viaţă grâului, vor înflori ca via”.

45. ”Privind și imitând în mod constant la Hristos ca Mântuitor personal, vom crește în asemănarea cu El în toate privințele. Credința noastră va crește, conștiința noastră va fi sfințită. Vom fi mai mult și tot mai mult asemănători cu Hristos în toate lucrările și cuvintele noastre. Mulțumind lui Dumnezeu, vom crește în Cuvântul Său. ”Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” Ellen White (Carta 106, 1908, p. 5. –To Elder and Mrs. S. N. Haskell, Abril 2, 1908.) (3MS 232-233, sp.)

46. ”Ingerii, prin urmare, sunt fiinte create, de un ordin inferior Creatorului lor. Hristos este unica ființă nascută de Tatal.” (White, James Edson, Trecut, prezent si viitor, 1909, pag.52)

47. „Numai Dumnezeu şi Hristos ştiu ce au costat sufletele oamenilor.” {E.G.White, Semnele Timpului, 13 Ianuarie 1909, p.8}

48. ”Pregătiți-vă pentru judecată, astfel ca atunci când El va veni pentru a fi admirat de toți cei ce cred, să puteți fi printre aceia care Îl vor întâlni în pace. În acea zi, cei mântuiți vor străluci în slava Tatălui și a Fiului” (Mărturii pentru comunitate, vol.9,pag.235) 1909

49. “Hristos a fost singurul Fiu născut al lui Dumnezeu, și Lucifer, acel înger glorios, a început un război asupra acestei chestiuni, până când a trebuit să fie aruncat pe pământ” {Ms86-1910 (August 21, 1910) par. 30}

50. ”Satana, care a fost odată un înger frumos în curțile cerești, a devenit un înger căzut pentru că nu a vrut să ocupe un loc secundar, ci a vrut să fie următorul după Dumnezeu. El ar fi vrut ca Domnul Isus să devină următorul după el pentru că propria lui glorie a fost foarte prețioasă în ochii lui. El a fost gelos pe Hristos, Mântuitorul. Studiați Cuvântul lui Dumnezeu și vedeți unde l-a adus această gelozie în cele din urmă. Nu este nimic de câștigat prin invidie. Deși la început Satana a fost un înger înălțat de mare glorie în curțile cerești, această slavă s-a stins din cauză poftei de a fi cel mai mare, următorul după Dumnezeu. {Ms74-1910 (20 martie 1910), alin. 6}
51. ”Dumnezeu L-a dat lumii pe singurul Său născut cares ă-L descopere pe Tatăl ca fiind SUPREMUL în cer și pe pământ” (Lt132, 1 dec.1910)

52. “Ucenicii aveau să ducă mai departe lucrarea lor în Numele lui Hristos. Fiecare cuvânt şi faptă a lor, trebuia să îndrepte atenţia asupra Numelui Său, care are acea putere vitală, prin care credincioşii pot fi mântuiţi… În Numele Său, ei trebuia să-şi înalţe la Tatăl cererile şi să primească răspuns. Ei trebuiau să boteze, în Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt. Numele lui Hristos trebuia să constituie parola, cuvântul lor de ordine, semnul prin care să fie deosebiţi, legătura unirii lor, autoritatea activităţii lor, cum şi izvorul succesului lor. Nimic nu avea să fie recunoscut în Împărăţia Sa, dacă nu purta Numele Său şi semnătura sa.” Faptele Apostolilor, p. 28.1911
53. Prin cunoașterea lui Dumnezeu și a Fiului Său Isus Hristos este dat credinciosului „tot ce privește viața și evlavia”. Nici un dar nu este oprit de la acela care în mod sincer dorește să dobândească neprihănirea lui Dumnezeu. {FA530.3} 1911

54. “Slava aşezată asupra lui Hristos, este o chezăşie a iubirii lui Dumnezeu faţă de noi. Ea ne vorbeşte despre puterea rugăciunii- cum poate ajunge glasul omenesc la urechea lui Dumnezeu şi cum găsesc primire cererile noastre în curţile cereşti… . . Lumina care prin porţile deschise ale cerului a venit asupra Mântuitorului nostru, va veni şi asupra noastră când ne rugăm pentru ajutor de a ne împotrivi ispitei. Glasul care a vorbit lui Isus zice oricărei fiinţe credincioase: “Acesta este Fiul Meu prea iubit în care Îmi găsesc plăcerea.” Hristos Lumina Lumii, p.113.
Inima reformaţiunii din sec. al XVI lea. Marea luptă, p. 210, 1911

55. Îngerii cerului văzuseră slava pe care Fiul lui Dumnezeu o împărtăşise cu Tatăl înainte de a fi lumea şi aşteptaseră cu interes profund venirea Sa pe pământ, ca pe un eveniment plin de cea mai mare bucurie pentru toţi oamenii. Îngeri au fost rânduiţi să ducă vestea bună acelora care erau pregătiţi să o primească şi care, cu bucurie, o vor face cunoscut locuitorilor pământului. Hristos S-a umilit pentru a lua asupra Sa natura omului; El urma să poarte o povară infinită de suferinţă când îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat; însă îngerii au dorit ca, în umilinţa Sa, Fiul Celui Prea Înalt să apară înaintea oamenilor cu o demnitate şi slavă corespunzătoare caracterului Său Marea Luptă, cap.17, 1911

56. “O desăvârşită unire va domni între Ei amândoi”. Iubirea Tatălui, în aceeaşi măsură cu cea a Fiului, este izvorul mântuirii pentru neamul omenesc pierdut. Isus a spus ucenicilor Săi înainte de a-i părăsi: “Nu vă spun că voi ruga pe Tatăl pentru voi. Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte”. (Ioan 16:26,27). “Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine”. (2 Cor. 5:19). În serviciul din Sanctuarul de sus “o desăvârşită unire va domni între Ei amândoi”. “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”. (Ioan 3:16). Marea Luptă, cap.23, 1911

57. Tatăl a dat Fiului Său Duhul fără măsură; noi de asemenea putem să ne împărtăşim de plinătatea Lui. Marea Luptă, cap.27, 1911

58. Totuşi Fiul lui Dumnezeu era Suveranul recunoscut al Cerului, una cu Tatăl în putere şi autoritate. Hristos participa la toate consfătuirile cu Dumnezeu, pe când lui Lucifer nu-i era îngăduit
să pătrundă în planurile divine. “De ce,” întreba acest înger puternic, “să aibă Hristos supremaţia? De ce este El astfel onorat mai mult decât Lucifer?” Marea Luptă, cap.29, 1911

59. Închinarea la icoane şi relicve, invocarea sfinţilor şi înălţarea papei sunt mijloace ale Satanei pentru a atrage minţile oamenilor de la Dumnezeu şi de la Fiul Său. Marea Luptă, cap.35, 1911

60. Poporul lui Dumnezeu aude o voce clară şi melodioasă, spunând: “Priviţi în sus” şi ridicându-şi ochii către ceruri, văd curcubeul făgăduinţei. Norii negri şi ameninţători care acopereau firmamentul se despart şi asemenea lui Ștefan, ei privesc ţintă spre cer şi văd slava lui Dumnezeu şi pe Fiul omului stând pe tronul Său. Pe chipul Său divin ei văd semnele umilinţei Sale, iar de pe buzele Sale aud cererea prezentată înaintea Tatălui şi a sfinţilor îngeri: “Vreau ca acolo unde sunt Eu, să fie împreună cu Mine şi aceia, pe care Mi i-ai dat Tu”. (Ioan 17:24).Marea Luptă, cap.40, 1911

61. În timp ce privim maiestatea tronului Său înălţat şi onorat, vedem caracterul Său în manifestările lui pline de îndurare şi înţelegem, ca niciodată mai înainte, însemnătatea acelui nume scump, “Tatăl nostru”. Se va vedea că Acela care este infinit în înţelepciune nu putea să întocmească nici un plan pentru salvarea nostră fără jertfirea Fiului Său. Marea Luptă, cap.40, 1911

62. Marea luptă s-a desfăşurat timp de şase mii de ani; Fiul lui Dumnezeu şi solii cereşti s-au luptat cu puterea celui rău pentru a avertiza, a lumina şi a salva pe fiii oamenilor. Acum toţi s-au hotărât; nelegiuiţii s-au unit pe deplin cu Satana în război contra lui Dumnezeu. Marea Luptă, cap.41, 1911

63. ”Comuniunea cu Tatăl și cu Fiul
Acolo, copiii lui Dumnezeu au privilegiul de a fi în comuniune directă cu Tatăl și cu Fiul… Îi vom vedea față în față, fără să mai fie între noi un văl întunecat. — The Great Controversy, 676, 677 (1911).

64. Înaintea universului a fost clar prezentat marele sacrificiu făcut de Tatăl şi Fiul în favoarea omului. A sosit ceasul ca Hristos să ocupe poziţia care I se cuvine şi să fie înălţat mai presus de orice domnie, orice stăpânire şi orice nume care se poate da. Marea luptă, cap.42, 1911

65. Hristos, Cuvântul, Singurul născut din Dumnezeu, una cu Tatăl cel veşnic — în natură, caracter şi scop — era singura Fiinţă din tot universul care putea pătrunde în sfaturile şi planurile lui Dumnezeu. Prin Hristos a creat Tatăl toate fiinţele cereşti. “Prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri… fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri” (Colos. 1:16); şi tot cerul dădea ascultare lui Hristos în aceeaşi măsură ca şi Tatălui. Marea Luptă, cap.29, 1911

66. “Și anii veșniciei, așa cum se rostogolesc, vor aduce mai bogate și mai glorioase revelații ale lui Dumnezeu și ale lui Hristos.”{Tragedia veacurilor, p.678} 1911

67. ”Asocierea lui Enoh cu Hristos, zi de zi, l-a transformat în chipul Celui cu care a fost legat atât de intim. Departe de propriul său drum, el creștea zi de zi și umbla conform gândurilor, sentimentelor și după felul ceresc și divin al lui Hristos. Mereu punea întrebarea: Este aceasta calea Domnului? Creșterea lui a fost constantă, având părtășie cu Tatăl și cu Fiul. Aceasta este adevărata sfințire.” (Review and Herald, ianuarie 1913)

68. “Frământările mele s-au mai estompat putin când am înteles din dictionar că una dintre semnificatiile personalității este caracteristica. Este prezentată în aşa fel încât am tras concluzia că ar putea exista PERSONALITATE fără forma trupească care este posedată de Tatăl şi de Fiul.
Sunt multe versete care vorbesc despre Tatăl şi Fiul dar lipsesc versetele care să facă referiri similare referitoare la lucrarea comună a Tatălui şi Duhului Sfânt sau a lui Hristos şi a Duhului Sfânt, ceea ce m-a făcut să cred că Duhul, FĂRĂ INDIVIDUALITATE este de la un capăt până la celălalt al universului, şi că prin Duhul Sfânt ei locuiesc în inimile noastre şi ajungem una cu Tatăl şi cu Fiul, reprezentantul Tatălui şi al Fiului.” Willie White letter to Carr, 1935