GÂNDURI LA PICIORUL CRUCII

”Dumnezeu a fost de acord să dea pe Singurul Său Fiu să moară pentru omul pierdut.”{E.G.White, Tanărul Instructor, 1 August 1852, par.6}

„Mi-a fost arătată marea dragoste a Lui Dumnezeu că a dat pe Fiul Său să moară pentru ca omul să găsească iertare şi viaţă.” {E.G.White, Supliment la Experienţa Creştină, 1854, p. 46}

„Ingerul a spus: `Crezi tu că Tatăl L-a dat pe Fiul Său Iubit fără luptă lăuntrică? Nu, nu.` A fost o luptă lăuntrică pentru Dumnezeul cerurilor dacă să lase pe omul păcătos să piară sau să dea pe Fiul Său iubit să moară pentru ei.[…] Am văzut că era imposibil pentru Dumnezeu să desfiinţeze sau să schimbe Legea Sa, ca să salveze pe omul pierdut; de aceea a trebuit să sufere Fiul Său iubit pentru păcatul omului.”{E.G.White, Supliment la Experienţa Creştină, 1854, p. 48}

„Fiul Divin al Lui Dumnezeu a văzut că nimeni in afară de El Insuşi nu putea salva omul păcătos. El era hotărat să-l ajute pe om. ” {E.G.White, Review and Herald, 24 Februarie 1874, par.33}

„Fiul Divin al Lui Dumnezeu era singurul sacrificiu suficient pentru a satisface pe deplin cerinţele perfectei Legi a Lui Dumnezeu. ” {E.G.White, Review and Herald, 17 Decembrie 1872, par.4}

„Fiul Lui Dumnezeu era următorul in rang şi autoritate după Marele Dătător al Legii. El ştia că doar viaţa Sa era suficientă pentru a salva pe omul căzut.” {E.G.White, Review and Herald, 17 Decembrie 1872, par.1}

„Gloriosul plan de salvare al omului a fost conceput prin infinita iubire a Lui DumnezeuTatăl. In acest plan divin se văd cele mai minunate manifestări ale iubirii Lui Dumnezeu pentru rasa căzută. Atata dragoste s-a manifestat in oferirea Fiului Iubit al Lui Dumnezeu incat a uimit pe ingerii sfinţi.`Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe Singurul Fiu Născut, pentru ca oricine crede in El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică.`(Ioan 3: 16) Acest Salvator era strălucirea gloriei Tatălui Său, şi Imaginea leită a Persoanei Sale. El avea maiestate divină, perfecţiune şi excelenţă. El era egal cu Dumnezeu. `Pentru că aşa a dorit Tatăl ca in El să locuiască toată plinătatea Dumnezeirii.`(Filipeni 2:6-8) {E.G.White, Mărturii vol.2, 1869,p. 200}

„Un sfat a fost ţinut in cer, iar rezultatul a fost promisiunea Fiului Lui Dumnezeu să-l elibereze pe om de blestem şi de dizgraţia căderii lui Adam şi a-l invinge pe Satan. Ce bunăvoinţă minunată! Maiestatea cerurilor, din dragoste şi milă pentru omul căzut, a propus să devină inlocuitorul şi garantul omului. El va suporta vina omului. El va lua asupra Sa mania Tatălui Său, care altfel ar fi căzut asupra omului din cauza neascultării sale.” {E.G.White, Review and Herald, 24 Februarie 1874, par.21}

„Ce bunăvoinţă din partea Maiestăţii Cerului! Ce dragoste uimitoare pentru omul păcătos, ca Fiul iubit al Lui Dumnezeu să părăsească curţile cereşti şi să vină intr-o lume poluată de păcat, pentru a salva de la ruină pe păcătosul vinovat!” {E.G.White, The Youth`s Instructor, 1 Februarie 1874, par.1}

„Ce ne spune acest lucru? `Acesta este Fiul Meu Preaiubit, in care Imi găsesc toată plăcerea`. Acest lucru vă spune: Eu, Dumnezeu, am trimis pe Fiul Meu in lumea voastră, şi prin El tot cerul este deschis pentru omul căzut.” {The Ellen G. White 1888 Materials, 1888, p.124}

„Dragostea care există intre Tatăl şi Fiul Său nu poate fi descrisă. Ea este fără măsură. In Hristos, Dumnezeu a văzut frumuseţea şi perfecţiunea excelenţei care locuieşte in Sine Insuşi. Minunaţi-vă; O, ceruri, şi fiţi uimite; O, pămantule! Căci Dumnezeu nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu, ci L-a dat ca să poarte păcatul in locul nostru, pentru cei care cred să cunoască neprihănirea Lui Dumnezeu in El. `Dumnezeu Işi arată dragostea faţă de noi prin aceea că, pe cand eram noi incă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi. ` Cuvintele, limbajul, sunt prea slabe pentru ca să incercăm să descriem dragostea lui Dumnezeu. Credem in ea, ne bucurăm in ea, dar nu o putem inţelege. Dandu-L pe Hristos, Dumnezeu a dat totul. El nu ar fi putut oferi ceva mai măreţ, mai scump. Dandu-L pe Fiul Său, El a dat tot cerul, şi nu pentru că noi am fi buni sau neprihăniţi, ci pentru că ne-a iubit.” {E.G. White, Manuscript Releases, 1891, vol.18, p.337}

„El pledează, `Eu cunosc tot răul şi toate ispitele cu care sunteţi asaltaţi şi L-am trimis pe Fiul Meu Isus Hristos in lumea voastră să vă descopere puterea Mea, mărirea Mea; să vă descopere că Eu SUNT Dumnezeu şi că Eu vă voi oferi ajutor ca să vă ridic din puterea vrăjmaşului şi vă voi da şansa de a recaştiga imaginea morală a lui Dumnezeu.` Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, care era ca El Insuşi, una cu Tatăl şi El a purtat insultele, ruşinea şi bătaia de joc in locul nostru şi a suferit in cele din urmă ruşinoasa moarte pe Calvar. Satana L-a intampinat cu opoziţie incă din prima clipă in care a venit pe pămant; insă El a indurat totul şi nu s-a abătut nici un pic. Dacă nu ar fi fost puterea pe care i-o dăduse Dumnezeu, nu ar fi putut rezista asalturilor vrăjmaşului; insă a rezistat, şi deşi trebuia să-l intalnească la fiecare pas şi era presat pas cu pas, totuşi lupta cu puterile intunericului a fost dusă in această lume.” {The Ellen G. White 1888 Materials, 1888, p.122}

”Acum este clarificat fiecare aspect al adevărului și rătăcirii din lunga perioadă de controversă. Dreptatea lui Dumnezeu este pe deplin reabilitată. Înaintea întregii lumi se prezintă în mod clar marele sacrificiu făcut de Tatăl și Fiul în favoarea omului. A venit ceasul când Hristos Își ocupă poziția Lui de drept și este proslăvit mai presus de domnii și de stãpâniri și de orice nume.” (SJ 427)

”În întunericul acela dens era ascunsă prezența lui Dumnezeu. El face din întuneric acoperământul Său și Își ascunde slava de ochii oamenilor. Dumnezeu și, îngerii Săi sfinți se aflau în jurul crucii. Tatăl era cu Fiul Său. Cu toate acestea, prezența Sa nu era descoperită. Dacă slava Sa ar fi străfulgerat din nor, orice ființă omenească ce ar fi privit scena ar fi fost nimicită. Și în clipa aceea îngrozitoare, Domnul Hristos nu putea fi mângâiat de prezența Tatălui. El a călcat singur în teasc și din cei ce se găseau acolo nimeni n-a fost cu El.” {HLL 753.4}

”Tatal, impreuna cu ingerii Lui se aflau in spatele intunericului dens. Dumnezeu era impreuna cu Fiul Sau, fara a se manifesta nici Lui si nici vreunei fiinte umane” (EGWhite,VaA, p.208).

”Ingerii au suferit cu Hristos: Dumnezeu Insusi a fost crucificat cu Hristos, pentru ca Fiul era una cu Tatal.” (EGWhite, CBA,5,1083)

Și când Hristos, în agonia Sa de pe cruce, a strigat: “S-a sfârșit” (Ioan 19, 30), un strigăt de triumf a răsunat prin toate lumile și chiar în cer. Finalul marii lupte ce se desfășura de atâta timp în această lume era acum hotărât, și Hristos era biruitor. Moartea Sa a dat răspuns la întrebarea dacă Tatăl și Fiul au suficientă dragoste pentru om, ca să dea pe față renunțare la sine și un spirit de sacrificiu. {PP 69.3}

”Daca muritorii ar fi putut privi uluirea si durerea ostirii ingeresti in timp ce priveau cuprinsi de o suferinta tacuta cum Tatal Isi retrage razele de lumina, dragoste si slava de la Fiul Sau iubit, nascut din propria Sa Fiinta, ar intelege mai bine cat de jignitor este pacatul in ochii Sai.” (Harul uimitor al lui Dumnezeu,pag.168)

Daca este vreun loc extrem de semnificativ unde ar trebui sa intalnim triuniunea divina, acesta este la cruce. Pentru ca pe lemnul crucii se afla Fiul lui Dumnezeu, si in timp ce moare pentru noi, Tatal este cel care intinde mana si primeste duhul Celui rastignit, ca jertfa sa fie deplina…

„Numai Dumnezeu şi Hristos ştiu ce au costat sufletele oamenilor.” {E.G.White, SemneleTimpului, 3 Ianuarie 1909, p.8}